Recomandare

Pentru cei pasionaţi de concursuri vă recomand http://www.hux.ro , un blog foarte bine făcut şi pertinent. Zilele ăstea aveţi posibilitatea de a câştiga un un laptop Eee PC Asus EEEPC4GS-BU006, 4GB, 512MB RAM, WLAN. Bineinteles, nou. Pentru a participa la concurs accesaţi link-ul următor: http://www.hux.ro/headline/concurs-cu-premiu-gras-un-laptop-asus-eee-pc.html .

Ştiri

03.07.2008 - După numai cateva ore de la sosiea în Timişoara am găsit un apartament cu o cameră pe care l-am închiriat. Pentru început aceasta o să fie noua noastră casă. În curând o să vă arătăm şi poze cu apartamentul.

27.06.2008 - Am plecat împreună din Cluj-Napoca.

25.06.2008 - La ora 12:00 s-au afişat notele pentru licenţă. Eu (Florin) am luat 9,83. Obişnuiam să fiu student.....viaţa merge înainte.

23.06.2008 - La ora 14 am terminat cu susţinerea lucrării de licenţă. În sfârşit am scăpat de stres. God is great!

Povestea noastra

Varianta lui Florin:
Unul dintre elementele care dau farmec vieţii este acela că lucrurile bune se întâmplă atunci când ne aşteptăm mai puţin. Ne planificăm să facem o grămadă de lucruri, sperăm la o fericire imaginată de noi şi tânjim după ceea ce credem că ne va aduce împlinire. Nu de puţine ori mi-am dorit tot felul de lucruri şi am fost dezamăgit când nu reuşeam să le obţin, pentru ca după o vreme să ajung să-I mulţumesc lui Dumnezeu şi să mă bucur că planurile mele nu au reuşit aşa cum îmi doream. Dincolo de ceea ce anticipăm ca fiind bun pentru noi, de perspectiva noastră încadrată de bariera temporală, se află lucrurile care ne aduc adevărata împlinire şi care vin de la Cineva pentru care „o zi este ca 1000 de ani şi 1000 de ani sunt ca o zi”.
Eu sunt Florin, am fost student la Facultatea de Geografie, specializarea Planning teritorial la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, şi sunt logodit din 26 mai 2007 cu iubita mea Cristina. Prin intermediul acestui articol aş vrea să vă povestesc pe scurt cum a luat naştere relaţia noastră şi cum am ajuns la hotărârea de a ne căsători pe 26 mai 2008.
Eram anul I la facultate şi stăteam împreună cu surorile mele mai mari Eva şi Mihaela. Îmi petreceam majoritatea timpului în faţa calculatorului, navigând pe internet, vorbind pe YMess şi jucând trivia pe DC++. Pe langă asta îmi mai făceam timp să frecventez cursurile şi să merg cu surorile mele la întâlnirile Grupului Fitzuica. Aici am întâlnit-o pe Cristina care era prietenă cu surorile mele de ceva timp şi chiar le vizitase la noi acasă în Bihor vara precedentă.
Dacă ar fi să dau credit oamenilor din jurul meu, aş zice că eram un tip de treabă, destul de amuzant, cu prezentă de spirit şi căruia îi plăcea să cunoască şi să converseze cu oamenii. Cu toate acestea, un alt lucru care mă caracteriza era faptul că nu lăsam pe nimeni să mă patrundă în „lumea mea”. Iar acest lucru îmi dădea un aer de mister, pentru unii atractiv, de alţii luat drept aroganţă.
Însă în ceea ce o priveşte pe Cristina lucrurile au fost diferite. Îmi plăcea prezenţa ei, îmi plăcea să povestesc cu ea lucruri din viaţa mea, să fiu eu însumi fără nici o mască a „tipului de gaşcă”. În primăvara lui 2006 s-a întâmplat ca într-o seară Cristina să treacă pe la surorile mele. Timpul a trecut şi când să se întoarcă acasă era deja întuneric. Aşa am ajuns să o conduc pentru prima dacă acasă. După acea seară au urmat alte seri în care o conduceam acasă şi pe drumul dintre Haşdeu şi Observator povesteam o grămadă de lucruri. Pentru oricine acest lucru ar putea da de bănuit în privinţa unei posibile relaţii romantice. Dar noi nu ne gândeam încă la aşa ceva. Eu o admiram pe Cristina şi speram la cineva care să fie exact ca ea dar nu îndrăzneam să zic nimic pentru că nu vroiam să stric relaţia noastră de prietenie. Timpul a trecut şi noi am început să ne întâlnim din ce în ce mai des. Îmi plăcea să petrec timp cu ea mai mult decât orice altceva. Am avut în acea perioadă o mulţime de momente fericite ca amici. Şi uite aşa în 24 mai am plecat acasă în Bihor pentru câteva zile. Cu toate că nu prea obişnuiam să ne scriem sms-uri, în acele zile ne-am scris câteva zeci. Totul a culminat cu seara de 25 spre 26 mai cand ne-am dat pe faţă prin sms sentimentele noastre unul pentru celălalt. A urmat o zi şi jumătate care ni s-au părut o eternitate în aşteptatea momentului revederii odată cu întoarcerea mea în Cluj. Ne-am revăzut duminică 27 mai şi după ce am reuşit să „fugim” de la un curs festiv, ne-am plimbat prin parcul central din Cluj-Napoca şi ne-am spus o grămadă de lucruri. Am hotărât să ne gândim câteva zile înainte de lua o decizie, iar dupa acele câteva zile am ajuns amândoi la concluzia că e bine să mergem înainte în relaţia noastră.
De atunci s-au întâmplat o mulţime de lucruri. Am trecut prin momente frumoase împreună şi prin momente mai dificile, care împreună ne-au încercat şi consolidat relaţia. Cristina s-a mutat în vara aceea la Timişoara datorită serviciului, eu am rămas la Cluj. Treptat am anunţat familia şi prietenii despre relaţia noastră. Unii s-au bucurat, alţii s-au îndoit iar alţii au fost de-a dreptul şocaţi. Însă dincolo de dificultăţi şi îngrijorări, dragostea noastră a crescut. Pot să zic azi că Dumnezeu a fost cu noi şi ne-a ţinut împreună. Nu e uşor să dezvolţi o relaţie la distanţă dar cu o medie de două ore de vorbit la telefon pe zi şi cu eforturi financiare de a ne vedea cât mai des, am ajuns să ne cunoaştem tot mai mult şi să ne schimbăm unele lucruri din viaţa noatră pentru a putea să ne iubim cu adevărat.
Pe 26 mai 2007, când se împlinea un an de când eram împreună, i-am cumpărat Cristinei un inel şi i-am făcut o vizită la Timişoara. Am mers împreună la restaurantul „Casa cu flori” iar apoi în Parcul Rozelor. În parc am scos inelul din buzunarul sacoului şi am întrebat-o dacă vrea să se căsătorească cu mine. Totul cu îngenuncherea de rigoare :). Răspunsul ei printre lacrimi a fost „DA” ! Am stabilit data cununiei civile pe 26 mai 2008 când se împlinesc 2 ani de când suntem împreună, iar data nunţii e 26 iulie, dupa ce termin cu licenţa.
Aceasta este pe scurt povestea noastră. Sunt o mulţime de lucruri care ar mai putea fi spuse, lucruri care au dat farmecul relaţiei noastre. Lucruri de genul cum ne-am spus prima dată „Te iubesc!” sau cum ne-am vizitat prima dată părinţii. Cum am investit în relaţia noastră sau cum am împăcat faptul că ea e stelistă iar eu rapidist. Dar toate acestea o să vi le povestesc cu alta ocazie. Până atunci, noi vă dorim să vă bucuraţi de binecuvântările vieţii alături de cei dragi.

Şi s-a dus vacanţa noastră...

Sărbătoarea Paştelui a trecut mai repede decât ne-am fi dorit iar noi ne-am întors la grijile cotidiene din Cluj-Napoca şi Timişoara. În mijlocul stresului generat de pregătirile pentru nuntă şi de licenţă, zilele petrecute la Buşteni, la părinţii Cristinei, au fost cu adevarat relaxante. Eu (Florin) am plecat din Cluj-Napoca în vinerea mare cu un accelerat pană la Vinţu de Jos. De acolo am luat acceleratul care venea de la Timişoara, în care era şi Cristina, şi am continuat drumul până la Buşteni. În gară ne aşteptau tatăl Cristinei şi sora ei Andreea.
Mă gândesc la cât de binecuvântat sunt să mă înţeleg atât de bine cu părinţii Cristinei. Când i-am vizitat prima dată eram foarte emoţionat şi stingherit. Acum însă mă simt că fac parte din familie. Eu şi viitorul meu socru avem cel puţin o pasiune în comun: ne plac drumeţiile. După plimbările la Cascada urlătoare şi Parcul Naţional Bucegi, am avut ocazia şi acum să facem o mică drumeţie pe munte. Din păcate ploaia nu ne-a mai permis să ieşim pe munte şi în alte zile. În sâmbăta mare am sărbătorit un an şi 11 luni de când suntem împreună. Ne-am făcut cadori şi am început numărătoarea inversă a ultimelor trei luni rămase până la nuntă.
Dincolo de spledoarea peisajului din Buşteni, de aparenta extravaganţă a unei vacanţe pe valea Prahovei, ceea ce a făcut ca timpul nostru împreună să fie de calitate, au fost micile plăceri şi bucurii precum plimbările prin Buşteni, posibilitatea de a povesti fără telefon, mâncarea bună pentru care nu am muncit noi :) , o plimbare la Braşov de 1 mai (care a fost şi ziua de naştere a tatălui Cristinei), uitatul la televizor ( în special la ştiri şi meciuri :) ) , studiul împreună din Biblie şi alte asemenea lucruri. În condiţiile acestea, până şi plictiseala e plăcută.
Dacă aveţi ocazia de a vă petrece o vacanţă în Buşteni, noi vă sfătuim să nu o rataţi!
Duminică dimineţă am plecat spre Cluj respectiv Timişoara. Trecerea a fost cam bruscă de la vacanţă la muncă, dar rămâne satisfacţia că o să avem parte de asemenea vacanţe la Buşteni şi în viitor.
Luni am aflat că vom putea face cununia civilă la mine în Bihor pe 26 mai, cu toate că e o zi de luni. Acum aşteptăm să ne revedem pe 15 mai la festivitatea mea de absolvire, ca mai apoi să dăm o fugă la mine acasă pentru a depune actele la primărie.
Timpul trece şi în curând visul nostru se va împlini. Mai sunt o grămadă de lucruri de aranjat, dar privim înainte cu speranţa că, dincolo de probleme şi îngrijorări, dragostea şi credinţa vor învinge.
* Am ataşt la acest articol o fotografie facută la panoul infotourist din Buşteni pe data de 3 ianuarie. O să revenim cu o poză din această vacanţă. :)

Patru principii care îţi vor schimba viaţa

Cum poţi începe o relaţie cu Dumnezeu? Aştepţi să te lovească un fulger? Te dedici ca de-acum încolo să faci fapte bune, virtuoase sau religioase? Sau devii o persoană mai bună... astfel încât Dumnezeu să te poată accepta? Ei bine, NICI UNUL dintre aceste lucruri nu-ţi aduce aşa ceva. În Biblie Dumnezeu ne-a arătat clar cum Îl putem cunoaşte. Iată în continuare cum poţi începe o relaţie personală cu Dumnezeu... chiar acum...

Principiul unu: Dumnezeu te iubeşte şi are un plan minunat cu viaţa ta.

Dumnezeu te-a creat. Dar nu numai te-a creat, ci te şi iubeşte... atât de mult încât doreşte să-L cunoşti acum şi să-ţi petreci veşnicia alături de El. Iisus a spus: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe Singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică."1

Iisus a venit pentru ca fiecare dintre noi să Îl poată cunoaşte şi înţelege pe Dumnezeu în mod personal. Numai Iisus poate da sens vieţii şi poate dărui un scop în viaţă.

Ce ne împiedică să-L cunoaştem pe Dumnezeu? ...

Principiul doi: Noi toţi păcătuim şi păcatele noastre ne despart de Dumnezeu.

Adevărul este că toţi simţim această despărţire... este o depărtare de Dumnezeu pricinuită de păcatele noastre. Biblia ne spune: „Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui...."2 În adâncul sufletului nostru putem simţi indiferenţă faţă de Dumnezeu şi căile Sale sau răzvrătire făţişă... Orice ar fi, este o dovadă a ceea ce Biblia numeşte „păcat”. Păcatul aduce moarte în viaţa noastră - despărţirea spirituală de Dumnezeu.3 Chiar dacă facem mari eforturi ca să ne apropiem de Dumnezeu, acestea sunt sortite eşecului.

Imaginea aceasta arată ce mare este prăpastia dintre noi şi Dumnezeu. Săgeţile ilustrează strădaniile noastre de a ne apropia de Dumnezeu. Putem încerca să facem fapte bune sau să câştigăm aprobarea lui Dumnezeu printr-o viaţă decentă sau o filozofie de viaţă morală. Însă strădaniile noastre nu pot face să dispară păcatele noastre...Cum trecem peste această prăpastie? ...

Principiul trei: Iisus Hristos este singura soluţie - găsită de Dumnezeu - pentru a ne ierta păcatele. Prin El putem cunoaşte planul lui Dumnezeu cu viaţa noastră şi putem avea parte de dragostea Sa.

Alt adevăr este că merităm să plătim pentru păcatele noastre. Problema este însă că plata păcatului este moartea. Dar Iisus Hristos a murit în locul nostru, din dragoste pentru noi, ca să nu fie nevoie să murim fără Dumnezeu. Pe Cruce Iisus a luat asupra Sa toate păcatele noastre, plătind astfel pentru ele. „Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu..”4 „...El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui...”5 Fiindcă Iisus a murit pe cruce în locul nostru, acum nu mai este nevoie să trăim despărţiţi de Dumnezeu din cauza păcatelor noastre.„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe Singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”6 După ce Iisus a murit pentru păcatele noastre, a înviat din morţi.7 Astfel ne-a dovedit pentru totdeauna că are dreptul de a promite viaţa veşnică - că este, într-adevăr, Fiul lui Dumnezeu şi singura Cale de a-L cunoaşte pe Dumnezeu. De aceea a spus Isus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”8 El ne spune cum putem începe o relaţie cu El chiar acum... în loc să ne străduim şi mai tare să ajungem singuri la Dumnezeu. Iisus spune: „Veniţi la Mine....” „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie...”9 Iisus a suferit la Cruce tocmai datorită dragostei care ne-o poartă. Iar acum ne invită să venim la El, ca să putem începe o relaţie personală cu Dumnezeu. Nu este suficient să ştim ce anume a făcut Isus pentru noi şi ce ne oferă. Pentru a avea o relaţie cu Dumnezeu, trebuie să-L primim în viaţa noastră...

Principiul patru: Fiecare dintre noi trebuia să ia decizia de a-L primi personal pe Iisus Hristos ca Domn şi Mântuitor.

Biblia spune: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu."10 Îl putem primi pe Iisus prin credinţă. Biblia spune: „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni."11 Să-L primeşti pe Isus înseamnă să crezi că Iisus este Fiul lui Dumnezeu - după cum a spus chiar El - şi apoi să-L inviţi să te călăuzească şi să te îndrume în viaţă.12 Iisus a spus: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug."13 Şi iată chiar invitaţia lui Isus. El a spus: „Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine."14

Cum vei răspunde la invitaţia lui Dumnezeu?

Gândeşte-te puţin la aceste două cercuri.

Viaţa dusă pe cont propriu.

Eul se află la cârma vieţii.

Iisus nu-Şi găseşte loc în această viaţă.

Deciziile se iau şi acţiunile se fac numai sub îndrumarea eului, ceea ce duce adesea la frustrare.

Viaţa dusă sub îndrumarea lui Hristos.

Iisus Se află la cârma vieţii.

Eul este supus lui Iisus.

Persoana respectivă vede influenţa şi îndrumarea lui Iisus în viaţa sa.

Care cerc descrie cel mai bine viaţa ta?

Care cerc ai dori să descrie viaţa ta?

Începe o relaţie cu Iisus Hristos... Îl poţi primi pe Hristos în viaţa ta chiar acum. Nu uita cuvintele lui Iisus: „Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine."15 Dacă ai dori să răspunzi invitaţiei Sale, iată cum o poţi face. Cuvintele exacte pe care le foloseşti pentru a te dedica lui Dumnezeu nu sunt importante; căci El ştie ce intenţii te animă. Dacă nu eşti sigur cum să te rogi, rugăciunea de mai jos îţi poate fi de ajutor:

„Doamne Iisuse Hristoase, vreau să Te cunosc; îmi doresc să vii în viaţa mea. Îţi multumesc că ai murit pe cruce pentru păcatele mele, ca să mă poţi accepta pe deplin. Numai Tu îmi poţi da puterea de a mă schimba şi de a deveni aşa cum doreşti Tu. Îţi mulţumesc că m-ai iertat şi că îmi dăruieşti viaţa veşnică alături de Dumnezeu. Acum îmi predau viaţa Tie; Te rog să faci ce doreşti cu ea. Amin."

Dacă ai fost sincer când L-ai rugat pe Isus să vină în viaţa ta, atunci din acea clipă El este în viaţa ta, după cum a promis. Ai de acum o relaţie personală cu Dumnezeu! Ei bine, te aşteaptă o viaţă întreagă de... schimbări, care te vor ajuta să te maturizezi. Acesta este un proces care are loc pe măsură ce Îl cunoşti tot mai bine pe Dumnezeu citind Biblia, rugându-te şi având relaţii cu alţi copii ai lui Dumnezeu. Dumnezeu să te binecuvânteze!

(1) Evanghelia după Ioan 3:16 (2) Isaia 53:6 (3) Epistola către Romani 6:23 (4) 1 Petru 3:18 (5) Tit 3:5 (6) Evanghelia după Ioan 3:16 (7) 1 Epistolă către Corinteni 15:3-6 (8) Evanghelia după Ioan 14:6 (9) Evanghelia după Ioan 7:37,38 (10) Evanghelia după Ioan 1:12 (11) Epistola către Efeseni 2:8,9 (12) Evanghelia după Ioan 3:1-8 (13) Evanghelia după Ioan 10:10 (14) Apocalipsa 3:20 (15) Apocalipsa 3:20